Depresia este una dintre cele mai comune tulburări mentale, care afectează o parte semnificativă din populație, manifestându-se la toate nivelurile individului: la nivel de gândire, comportamental, fizic și emoțional.

O metaforă a depresiei din "Demonul amiezii: O anatomie a depresiei"  de Andrew Solomon

"Depresia crescuse pe mine ca vița care cucerise copacul; mă secătuia și se înfășurase în jurul meu, hâdă, mai vie decât mine. Avusese o viață proprie care, puțin câte puțin, asfixiase toată viața din mine. În cea mai grea fază a depresiei majore, aveam stări de spirit despre care știam că nu sunt ale mele: îi aparțineau depresiei, așa cum frunzele de pe crengile din vârful acelui copac erau ale viței. Când am încercat să mă gândesc limpede la asta, am simțit că mintea îmi este întemnițată, că nu se poate desfășura în nici o direcție. Știam că soarele răsare și apune, dar că puțin ajunge la mine din lumina lui. Simțeam că mă încovoi sub ceva mai puternic decât mine;"

1. Cine devine depresiv?

Depresia este cea una dintre mai comune tulburări mentale. În momentul actual reprezintă al patrulea motiv pentru dizabilitate în lume și este estimat să devină a doua cauză  majoră de boală până în 2020 (prima fiind bolile cardiovasculare). Riscul de a suferi de depresie la un moment dat în viață este de 10-25% pentru femei și 5-12% pentru bărbați. Șansele recăderii într-un al doilea episod depresiv sunt mari, și cresc cu fiecare episod, ulterior nemaifiind nevoie de un eveniment semnificativ care să declanșeze episodul depresiv. Organizația Mondială a Sănătății estimează că aproximativ 350 de milioane de persoane sunt afectate de depresie. Astfel, mulți dintre noi suntem afectați sau cunoaștem pe cineva care suferă de această tulburare.

2. Reacția față de depresie

Depresia este o boală reală, pervazivă, care afectează persoana într-un mod semnificativ. Fiind o tulburare mentală, există riscul să reacționăm la ea printr-o atitudine de desconsiderare de tipul "Revino-ți!" sau "Cu toții trecem prin momente dificile, trebuie să te aduni și să-ți revii". Trebuie însă să recunoaștem că această tulburare este la fel de reală ca orice altă boală pe care o cunoaștem, ca diabetul sau bolile cardiovasculare. Cum nu îi spunem unei persoane cu diabet "Revino-ți!", nici o abordare similară nu ajută o persoană care suferă de depresie.

Haideți să înțelegem mai bine depresia!

3. Diferența dintre tristețe, doliu și depresie

          În primul rând, există o diferență între tristețe, doliu și depresie. Cu toții resimțim tristețe sau avem perioade când suntem mai triști. Asta denotă un sistem emoțional sănătos. Este important să putem resimți o gamă largă de emoții, iar tristețea este una dintre ele. Tristețea are rolul adaptativ de a ne face să ne retragem, să luăm o pauză, să ne regândim strategiile, să analizăm direcția în care mergem. Putem spune că suntem triști când trecem prin momente dificile (de exemplu: cineva apropiat ne-a dezamăgit puternic) sau când primim vești proaste. Însă după câteva zile, situația poate se schimbă, dispoziția tristă ne trece și revenim la starea noastră normală de funcționare. De asemenea, când suntem în doliu, când trecem printr-un divorț, o separare sau am pierdut o persoană apropiată, putem resimți o stare de tristețe intensă și putem fi puternic afectați, dar după o perioadă revenim la funcționarea obișnuită. Vorbim de depresie când am suferit o pierdere (de exemplu o relație romantică sau o persoană apropiată, sau un job – un eveniment declanșator) și suntem considerabil afectați pentru săptămâni în șir, iar după o perioadă starea noastră continuă să se agraveze și nu ne revenim. Depresia nu presupune doar o pauză, ci determină o oprire completă. Deciziile nu sunt reanalizate pentru a vedea care strategii au funcționat și care nu, ci implică un focus aproape exclusiv pe aspectele negative și pe eșecuri. 

4. Simptomele depresiei

Depresia este reprezentată printr-o serie de simptome care afectează toate aspectele individului: la nivel de gândire, acțiune, fizic și emoțional. Tulburarea depresivă majoră se caracterizează prin următoarele simptome:

Acestor simptome se adaugă și următoarele:

Simptome vegetative care ne îndică și un substrat biologic și fapul că corpul uman funcționează diferit când este afectat de depresie:

3. Pierderea sau luarea în greutate determinate de un apetit semnificativ scăzut sau semnificativ crescut.

4. Perturbarea somnului: Mai des apare insomnia, caracterizată de dificultăți de adormire sau trezire foarte matinală, în ciuda oboselii. În cazuri mai rare apare hipersomnia, caracterizată de mai multe ore de somn decât în mod obișnuit.

Structura somnului unei persoane afectate de depresie diferă puternic de structura normală a somnului cu etapele ei clasice (somn N-REM, REM etc). Astfel, perturbarea somnului apare atât la nivel cantitativ (numărul de ore somn) cât și calitativ (durata etapelor de somn).

5. Agitația: persoanei îi este dificil să stea liniștită, simte nevoia să facă constant mișcare ca de exemplu să-și miște mâinile; sau lentoarea psihomotorie: persoanei îi este dificil să facă orice comportament, să se miște, să vorbească, timpul necesar pentru a răspunde de exemplu la o întrebare este semnificativ mai mare. Această categorie de simptome se referă la modificări ale activității motorii (mișcare) sau a ritmului de gândire.

 1. Dispoziție depresivă sau

2. Scăderea semnificativă a interesului sau a plăcerii pentru activități

Depresia este în mod particular pervazivă fiindcă presupune însăși inabilitatea de a simți plăcere. Un simptom principal este anhedonia (din grecescul "hedone" – abilitatea de a simți plăcere; "an" – fără, lipsa acestei abilități). În timp ce o persoană cu o boală somatică se confruntă cu dureri imense, ea se poate bucura de un eveniment pozitiv, de exemplu un apus de soare. Unei persoane cu depresie acest lucru îi este foarte dificil. Mai mult, mintea umană are capacitatea extraordinară de a extrage un sens pozitiv din cele mai neașteptate situații. Multe persoane care s-au confruntat cu o boală somatică extrem de dizabilitantă, precum cancerul, afirmă că deși nu și-ar fi dorit niciodată să se îmbolnăvească, sunt într-un mod aparte recunoscători fiindcă boala i-a determinat să aprecieze ce au, să fie mai aproape de cei dragi, să-și schimbe viața într-o direcție mai bună, schimbare care nu ar fi făcut-o în absența bolii. Astfel, putem vedea de ce depresia este atât de pervazivă pentru calitatea vieții.

Ca să poată fi diagnosticată ca depresie majoră, dispoziția depresivă sau pierderea interesului sau a plăcerii pentru majoritatea activităților, trebuie să fi apărut timp de cel puțin două săptămâni,  în fiecare zi, în majoritatea timpului.

Un video despre depresie, realizat de Organizația Mondială a Sănătății. Subtitrările în română le găsiți în colțul din dreapta jos la setări.

6. Lipsă de energie și senzație de oboseală. Se referă la percepția persoanei că toate activitățile sunt epuizante. Orice mic comportament care altă dată părea normal, lipsit de efort, cum ar fi să facă un duș sau să-și lege șireturile, acum pare că necesită un efort imens pentru care persoana pur și simplu nu are energia necesară. Și să se gândească este epuizant. Totul necesită un efort prea mare.

7. Probleme în concentrarea atenției și dificultate mare în a lua decizii. Persoanele care suferă de depresie pot manifesta dificultăți în concentrarea atenției și în luarea deciziilor și în activități simple cum ar fi urmărirea unei emisiuni sau alegerea cinei.

 

 

 

8. Sentimente de inutilitate sau de vină excesivă sau inadecvată; În momentele în care ne simțim triști, ni se poate întâmpla să ne aducem aminte de alte evenimente din trecut când am simțit tristețe sau de momente pe care le regretăm. Aceste amintiri pot să ne amplifice emoțiile de tristețe, regret și vinovăție din prezent. În depresie însă, sentimentul de vină este puternic amplificat până în punctul în care dobândește dimensiuni ireale. Persoana consideră că este de vină pentru lucruri universale pentru care pur și simplu nu poate fi învinovățită.

9. Gânduri recurente legate de moarte sau sinucidere. Unul dintre cele mai serioase aspecte ale acestei tulburări este faptul că pune viața persoanei în pericol,  riscul de auto-vătămare și suicid fiind semnificativ mai mare în rândul celor care suferă de depresie. Se estimează că anual un milion de persoane se sinucid, asta însemnând 3000 de persoane zilnic. 90% dintre ei au o tulburare mentală diagnosticabilă.

Depresia se manifestă diferit de la persoană la persoană. Nu toate persoanele care suferă de depresie au toate simptomele. Numărul simptomelor, intensitatea și durata lor poate să varieze în funcție de mulți factori. Simptomele pot varia și în funcție de sex, după cum puteți vedea sub imaginile de mai jos, deși aceste sunt doar niște tendințe observate, nicidecum manifestări stereotipice.

Femeile prezintă un set unic de factori psihosociali și biologici care pot fi asociați cu o rată mai mare a depresiei. De exemplu, după nașterea unui copil, femeile prezintă un risc crescut de a dezvolta depresie post-partum și datorită faptului că în această perioadă valorile hormonilor se modifică, iar responsabilitatea care vine cu creșterea unui nou-născut poate fi copleșitoare. O explicație posibilă pentru diferența prevalenței depresiei în funcție de gen este faptul că femeile sunt mai predispuse să-și recunoască emoțiile. O altă explicație din sfera psihosocială este faptul că în majoritatea culturilor femeile sunt educate spre a deveni neajutorate și dependente și că au un rol cu mai puține surse de control decât bărbații. Femeile care suferă de depresie tind să se simtă triste, lipsite de valoare și să aibă un sentiment puternic de vinovăție.

O explicație posibilă pentru faptul că depresia tinde să fie mai rar identificată în rândul bărbaților decât în rândul femeilor, este faptul că bărbații tind să aibă depresii mascate care la suprafață se manifestă printr-o serie de probleme cum ar fi furia excesivă sau abuzul de alcool sau droguri. Această explicație este susținută și de faptul că bărbații sunt mai puțin predispuși decât femeile să-și recunoască deschis emoțiile. Bărbații tind să manifeste depresia prin senzații de oboseală, iritabilitate, pierderea interesului și a plăcerii în activități și prezintă perturbări ale somnului.

5. Cauzele depresiei

Depresia este un fenomen complex care se manifestă la multiple niveluri ale funcționării umane. Cercetările arată că cel mai probabil interacțiunea dintre o serie de factori biologici, genetici, de mediu și psihologici (comportamentali și cognitivi) declanșează apariția depresiei. 

Factori biologici

Modificări biochimice: Neurotransmițătorii sunt substanțe chimice care joacă rolul unor mesageri chimici, cu ajutorul cărora neuronii comunică între ei. La persoanele care suferă de depresie se pot observa niște modificări la anumiți neurotransmițători care s-a constat că sunt relevanți în depresie. Mai specific, s-a observat că depresia este asociată cu: o scădere la nivelul neurotransmițătorilor de norepinefrină (asociată cu starea de alertă și energie – nivelurile scăzute fiind asociate cu lentoarea psihomotorie),  dopamină (asociată cu atenția, motivația și căutarea plăcerii – nivelurile scăzute fiind asociate cu anhedonia) și serotonină (nivelurile scăzute fiind asociate cu starea de tristețe profundă)

Modificări la nivel de neuroanatomie: Se pot observa schimbări la diferite structuri cerebrale precum la nivelul: talamusului, responsabil de starea de arousal, somn și hipervigilență; hipotalamusului responsabil de producția neurotransmițătorilor implicați în dispoziția afectivă precum serotonină și norepinefrină; amigdalei asociată cu emoțiile negative; cortexului prefrontal, implicat în gândirea complexă, comportament social și personalitate; cortexului anterior cingulat, care are un rol în reacțiile emoționale și reglarea furiei și hipocampului care joacă un rol în memoria de lungă durată și reglarea dispoziției.

Modificări hormonale:

-Starea depresivă poate fi asociată și cu diminuarea secreției de hormoni tiroidieni. Hipotiroidismul, o boală a glandei tiroidiene în care secreția de hormoni tiroidieni este scăzută, este asociat cu simptome depresive. În jur de 20% din cazurile de depresie majoră sunt de fapt simptome de hipotiroidism nediagnosticate. De aceea este recomandat să se facă analize medicale înainte de a începe orice fel de terapie pentru depresie;

-Rata dintre nivelurile de estrogen și progesteron este semnificativă pentru depresie. Nivelurile acestor hormoni fluctuează puternic în perioadele cu cel mai mare risc pentru femei de a dezvolta depresie (la ciclul menstrual, după nașterea unui copil, în menopauză);

- Glucocorticoizii, o categorie de hormoni care sunt secretați când suntem stresați, din care face parte și cortizolul - numit și "hormonul stresului", au niveluri foarte ridicate la aproximativ la 50% dintre persoanele cu depresie majoră. Mai mult, un exces de glucocorticoizi duc la o epuizare a resurselor de dopamină. Astfel, un eveniment stresant declanșează secreția acestor hormoni care scad nivelul dopaminei din creier, iar persoana are un risc mai mare de a dezvolta depresie. O dovadă de cum stresul predispune la declanșarea depresiei.

Factori genetici

Depresia are o componentă genetică. Ea tinde să apară în familii, iar la gemenii monozigoți care împărtășesc un set de gene identice, dacă unul dintre ei are depresie, celălalt are un risc de 50% să dezvolte depresie. La gemenii dizigoți, care împărtășesc 50% din gene, acest risc este de 25%. Asta ne arată ca putem avea o vulnerabilitate genetică la depresie. Substratul genetic fiind de 50% în cazul genelor identice indică astfel o vulnerabilitate, nu o inevitabilitate. Asta se traduce printr-o predispoziție genetică, care, în funcție de mediu și de evenimentele pe care le trăim poate să rezulte în declanșarea depresiei. Cum funcționează? Într-un studiu care a urmărit 17.000 de copii din Noua Zeelandă timp de 5 ani a arătat că a avea genele care au fost asociate cu depresie nu cresc riscul de a face depresie, decât dacă a existat un eveniment stresant major în timpul copilăriei. În cazul tinerilor care nu aveau gena care a fost asociată cu depresia, riscul de a dezvolta depresie creștea cu fiecare eveniment stresant major din trecut, dar în cazul celor care aveau gena, acest risc creștea mult mai puternic (de 30 de ori mai mult) cu fiecare eveniment stresant major din trecut. Mai mult, glucocorticoizii, hormonii asociați cu reacția la stres, reglează expresia acestei gene. 

Interacțiunea dintre vulnerabilitatea genetică și evenimentele stresante de viață

Factori de mediu

Evenimente puternic stresante cum ar fi:

  • Pierderi semnificative cum ar fi pierderea prietenilor, a părinților, a locului de muncă sau o despărțire
  • Conflicte frecvente
  • Lipsa intimității
  • Schimbarea mediului care implică cerințe noi precum un nou loc de muncă, mutarea într-un oraș nou, întemeierea unei familii, sau un statut socio-economic nou cum ar fi pensionarea, pot crea un distres puternic.

Factori psihologici

Factori comportamentali: 

Depresia poate fi declanșată și menținută și de pierderea sau reducerea recompenselor pe care le primește sau și le oferă individul. De exemplu:

- Când suferim o pierdere, pierdem un job sau trecem printr-o despărțire, pierdem și aspectele pozitive, beneficiile, recompensele care ni le aducea. De exemplu după o despărțire, recompensele cum ar fi complimentele, suportul social și intimitatea împărtășită se reduc.

- Când ne izolăm sau ne angajăm în activități pasive - de exemplu dacă petrecem mult timp în pat sau ne uităm îndelungat la televizor, nu avem parte de recompense. Aceste activități nu ne produc o satisfacție la fel de mare cum ar fi timpul petrecut cu prietenii sau când ne angajăm într-un hobby. În timp, o rată scăzută de recompense ne poate predispune la depresie.

- Lipsa auto-recompensei: multe persoane nu se recompensează pentru succesele lor sau pentru efortul depus. Acestea nu își recunosc succesele, nu acceptă complimente sau refuză să cheltuie bani pe propria persoană. Se auto-critică pentru orice mic eșec, asta fiind un comportament de auto-pedepsire. Mai mult, consideră că dacă s-ar recompensa, asta le-ar determina să devină leneșe și neproductive. Astfel, rata dintre recompense și pedepse înclină puternic spre latura negativă.

- Situațiile de mediu care presupun cerințe noi de la persoană pentru care nu se simt pregătită și care o copleșesc, pot determina de asemenea o scădere a recompenselor și o creștere a pedepselor din mediu (sancțiuni din partea celorlalți) sau auto-administrate (auto-critică).

- Deficite în abilități, cum ar dificultăți în interacțiunea cu ceilalți, precum un stil de comunicare non-asertiv (de exemplu pasiv-agresiv), dificultăți în rezolvarea problemelor cu partenerul de viață, copii, colegii de muncă. Aceste deficite în abilități predispun persoană la mai multe situații conflictuale și la mai puține oportunități de a primi recompense.

- O situație în care persoana se simte pedepsită continuu: Se referă la situații în care persoana este sancționată constant cum ar fi relații interpersonale disfuncționale, locuri de muncă nesatisfăcătoare, unde acțiunile pozitive nu sunt recompensate și/sau în care persoana este constant criticată, respinsă sau rănită.

- O situație în care persoana se simte neajutorată, adică simte că nu are control asupra recompenselor și a pedepselor. De exemplu, într-o relație romantică care este puternic conflictuală, în care conflictul apare indiferent de acțiunile persoanei, aceasta se simte obosită, tristă și disperată fiindcă pare că orice ar face, nu poate îndrepta situația. Mai mult, persoana expusă într-un asemenea mediu, învață că nu are control asupra situațiilor și dezvoltă un sentiment de neajutorare, care se manifestă apoi și în alte contexte. Astfel, pusă într-o situație conflictuală nouă, este probabil că nici nu va mai încerca să îndrepte problema.

Factori cognitivi:

Se referă la anumite stiluri de gândire care reprezintă un factor de vulnerabilitate pentru depresie. Stilul de gândire se cristalizează prin prisma gândurilor și atitudinilor pe trei niveluri:

  1. Gânduri automate 
  2. Convingeri 
  3. Credințe centrale despre sine (scheme cognitive)

Dacă aceste gânduri și atitudini sunt rigide, inflexibile, sau distorsionate, sporesc riscul de a declanșa sau amplifica depresia.

1. Gândurile automate distorsionate sunt gândurile care ne trec spontan prin minte și care deși par plauzibile, nu reflectă acurat realitatea. Ele sunt de obicei asociate cu emoții negative precum tristețea, furia sau anxietatea. De exemplu: "Nimeni nu mă iubește". Deși acest gând ar putea fi adevărat și astfel pare plauzibil, nu este, fiindcă în ciuda contra-argumentelor (cum ar fi: "Mama te iubește", "Soția/soțul te iubește"), gândul va persista. Conținutul acestor gânduri este orientat spre negativitate, ignorând aspectele pozitive dintr-o situație, fie ea trecută, prezentă sau viitoare (de exemplu:"Viitorul meu este sumbru.")

2. Convingeri dezadaptative se referă la acele credințe care stau la baza gândurilor automate și exprimă asumpții, atitudini și reguli despre cum credem că ar trebui să fie lumea, cum ar trebui să fim noi și ceilalți.

De exemplu:

  • "Dacă aș fi o persoană puternică, nu aș avea depresie."
  • "Nu ar trebui să fiu depresiv."
  • "Dacă eșuez în ceva ce mi-am propus, înseamnă că sunt un ratat.'
  • "Nu merit să fiu fericit." 
  • "Să pierzi pe cineva este cel mai teribil lucru care se poate întâmpla." 
  • "Lumea este urâtă și rea."

3. Credințe centrale despre sine reprezintă elementele cele mai profunde ale gândirii și exprimă asumpțiile pe care le avem despre noi înșine. O imagine de sine negativă caracterizată de convingerea că persoana este lipsită de valoare, că este imposibilă de iubit, că este o persoană "slabă", care nu poate fi ajutată, reprezintă un factor de risc pentru a dezvolta depresie.

Experiențele de viață negative din copilărie cresc riscul de a suferi de depresie pe parcursul vieții fiindcă pot să determine formarea unor atitudini disfuncționale durabile. De exemplu, un eveniment puternic negativ cum ar fi pierderea unui părinte în copilărie poate să contribuie la formarea unei atitudini despre sine de neajutorare.

Modelul stres - vulnerabilitate

Pe baza modelului stres - vulnerabilitate, putem vedea că depresia apare pe fondul interacțiunii unor evenimente stresante cu o serie de factori de vulnerabilitate, care pot fi de natură genetică, biologică sau psihosocială. Această interacțiune se manifestă apoi prin fenomenul complex pe care îl numim depresie, prin simptome emoționale, cognitive (gânduri automate), fizice și comportamentale. Vulnerabilitatea, care poate fi exprimată ca o susceptibilitate la boală, poate fi sporită de unele comportamente dezadaptative cum ar fi consumul de alcool sau droguri sau poate fi redusă prin adoptarea unui stil de gândire funcțional, utilizarea unor mecanisme de coping (abilități de a face față situațiilor stresante) funcționale, prin înlocuirea comportamentelor dezadaptative cu unele adaptative și altele. 

6. Tratamentul depresiei

Depresia se poate trata!

Terapia medicamentoasă

Există o serie de intervenții medicamentoase care sunt utilizate în depresie, fiind cunoscute ca medicație antidepresivă. Acestea acționează pe diverse mecanisme biologice, cum ar fi creșterea nivelurilor unor neurotransmițători sau unor hormoni. Efectul acestora apare în medie după 2-4 săptămâni de la începerea tratamentului și poate fi însoțit de efecte secundare negative neplăcute. În unele cazuri de depresie severă se recomandă administrarea unui tratament medicamentos, prescris de medicul psihiatru, adiacent terapiei psihologice. O paralelă a acestei combinații ar fi cea a intervenției în bolilor coronariene, în care pe lângă administrarea unor medicamente se recomandă scăderea colesterolului printr-o dietă mai sănătoasă și exerciții fizice.

 

"Mintea nu poate să existe fără creier dar mintea poate influența creierul."

Elliot Valenstein

Psihoterapia cognitiv - comportamentală

Psihoterapia cognitiv-comportamentală (eng. cognitive-behavioral therapy; CBT) este o formă de intervenție structurată, care s-a dovedit prin numeroase studii că este una dintre cele mai eficiente forme de terapie pentru această tulburare.

Acest tip de terapie abordează factorii de vulnerabilitate relevanți în evoluția depresiei și constă în identificarea și modificarea acelor comportamente și stiluri de gândire care cauzează și mențin depresia. Pe parcursul terapiei, ghidat de terapeut, clientul descoperă care gânduri și comportamente contribuie la starea de depresie, învață modalități eficiente prin care le poate schimba și astfel își însușește un stil de gândire funcțional și comportamente care contribuie la starea de bine. De asemenea, pe parcursul terapiei pacientul dobândește și abilități care au un rol protectiv împotriva depresiei și psihopatologiei în general. La începutul terapiei, se stabilesc anumite scopuri de comun acord precum reducerea izolării sociale, creșterea asertivității, reducerea lipsei de speranță etc. Progresul este apoi monitorizat pe întregul parcursul al terapiei și tratamentul se ajustează în așa fel încât să se îndeplinească acele scopuri.

 

Este important de reținut faptul că deși intervenția medicamentoasă are efect, acesta acționează deseori asupra simptomatologiei. Astfel, apare riscul de recidivă în momentul în care medicația antidepresivă este întreruptă sau în momentul în care apare un alt eveniment stresant major, fiindcă factorii de vulnerabilitate se mențin intacți. Terapia cognitiv-comportamentală acționează însă, atât la nivelul simptomelor depresiei cât și la nivelul factorilor de vulnerabilitate. Studiile arată că efectele benefice ale terapiei se mențin și la doi ani după încheierea ei, pacienții menținând stările emoționale îmbunătățite. Mai mult, în urma terapiei cognitiv-comportamentale, se pot observa aceleași modificări la nivel biologic, care se observă și în urma tratamentului medicamentos. Probabil este vorba despre o imagine în oglindă al planului psihologic și al celui biologic: medicația antidepresivă acționează asupra unor neurotransmițători care au ca urmare scăderea stării depresive, iar psihoterapia acționează asupra stării emoționale care la nivel biologic se traduce prin creșterea nivelurilor unor neurotransmițători. Numeroase studii au demonstrat că terapia cognitiv-comportamentală este la fel de eficientă ca și terapia medicamentoasă în tratamentul depresiei majore. Astfel, este una dintre cele mai recomandate forme de intervenție în tratamentul depresiei.

7. Sumar

Depresia este un fenomen complex de care suferă (mult prea) multe persoane. Oricine poate fi afectat de depresie, nu numai persoanele "ciudate" sau "nebune". Depresia este o tulburare serioasă și nu este vina persoanei afectate. Nu este o rușine să fi deprimat și cu siguranță nu este un secret pe care trebuie să-l măturăm sub covor. Cu cât mai repede este identificată, cu atât mai redusă este suferința. Poate că depresia va trece cumva cu timpul, dar niciodată nu o să primești acel timp petrecut în depresie înapoi. Dacă crezi că ai depresie, caută ajutor, iar dacă cunoști o persoană care are depresie n-o judeca, oferă-i acceptare și ajut-o să găsească un tratament eficient.

 

Depresia este tratabilă și întotdeauna există soluții!

 

În ultima perioadă ai avut:

Emoții

Te-ai simțit foarte trist(ă), deprimat(ă), sau disperat(ă) în majoritatea timpului?

Nimic nu îți mai face plăcere?

Te-ai simțit iritabil(ă), frustrat(ă), de parcă toate te deranjează?

Te-ai simțit excesiv de vinovat(ă) sau te învinovățești frecvent?

Ești obosit(ă) tot timpul și orice lucru pare un efort prea mare?

 

 

 

Gânduri

Te-ai gândit că viața nu are nici un sens?

Te-ai gândit că ai avut parte numai de eșecuri?

Te-ai gândit că ești într-o stare în care nu poți fi ajutat? că ești lipsit de speranță?

Ești pesimist(ă) în legătură cu viitorul?

Te-ai gândit că nu ai valoare ca persoană?

Ai avut frecvent gânduri legate de moarte sau te-ai gândit sa te sinucizi?

 

Comportamente

Îți vine să te retragi, să nu mai faci nimic?

Stai în fața televizorului sau a calculatorului dar nu iți aduc nici o satisfacție?

Nu mai ai energie să te vezi cu prietenii sau familia? Orice întâlnire ți se pare mult prea obositoare?

Ai dificultăți la școală sau la locul de muncă?

Mănânci mai mult sau mai puțin decât de obicei?

Somnul nu mai este la fel de odihnitor, nu reușești să dormi sau dormi prea mult?

 

Dacă te regăsești în câteva dintre situațiile de mai sus, s-ar putea să suferi de depresie. O evaluare comprehensivă poate clarifica experiența ta și îți poate sugera căi de prevenție sau tratament.

Află mai multe
Vălul depresiei
Vălul depresiei

   

Read More →