Furia este o emoție universală care se regăsește în toate culturile lumii. Cu toate acestea, ea poate deveni excesivă, prezentând astfel atât un risc pentru sănătatea fizică cât și pentru relațiile interpersonale. 

În acest articol vei afla:

1. Ce este furia și cum se manifestă?

2. De ce simțim furie?

3. Când devine furia o problemă?

4. Consecințele furiei excesive

5. Tratamentul furiei excesive

1. Ce este furia și cum se manifestă?

Furia este o emoție puternică pe care o resimțim atunci când percepem un pericol la adresa siguranței noastre. Este o stare de disconfort prelungită, care cuprinde sentimente, gânduri și emoții care apar atunci când ne sunt amenințate interesele vitale.

Factori declanșatori

Ea poate apărea în situații în care percepem:

• un nivel ridicat de stres
• că scopurile sau dorințele noastre sunt blocate 
• că suntem tratați nedrept sau injust
• că suntem ținta abuzului verbal (înjurii, etichetări, remarci) sau fizic (împinsături, lovituri, etc.) sau 
• când trăim evenimente traumatice

Atunci când devenim furioși, putem observa anumite modificări ce apar în corpul nostru, în comportamentul nostru și în modul în care ne gândim: 

Modul de gândire

Când suntem furioși, repertoriul nostru de gânduri se îngustează. Tindem să evaluăm situațiile mai tăios, să vedem lumea în alb-sau-negru și să generalizăm, ca să numim doar câteva din erorile de gândire pe care le comitem atunci când ne enervăm. Tindem să evaluăm persoanele sau situațiile:

• în mod global și negativ, să spunem că o persoană este rea sau proastă, decât că a făcut doar o greșeală - tindem să blamăm și să învinovățim
• ca fiind insuportabile
• sau să exagerăm gravitatea lor, afirmând că sunt groaznice sau teribile

Aceste moduri de gândire sunt atât cele care duc la furie cât și cele care rezultă din furie.

Factori care agravează furia

• relații puternic conflictuale sau condiții de viață specifice cum ar fi un statut socio-economic scăzut, îndatorare, nesiguranță profesională
• anumite substanțe cum ar fi droguri, cafea, nicotină, steroizi
• stări emoționale cum ar fi anxietate sau depresie
• lipsa de somn sau calitatea redusă a somnului
• credința în eficacitatea furiei ca răspuns la probleme. De exemplu: ”Dacă sunt nervos, oamenii ascultă de mine.” sau ”Doar dacă mă enervez se rezolvă problemele.”

2. De ce simțim furie?

Cum am ajuns să simțim furie ca specie?

Atunci când siguranța noastră este amenințată, tindem să reacționăm în unul din două moduri: sau fugim de pericol sau ne luptăm cu el. Emoțiile au evoluat ca să eficientizeze reacția noastră în anumite situații specifice cu scopul de a spori șansele de supraviețuire. Ele acționează ca niște declanșatori, ne determină să gândim și să acționăm în anumite feluri specifice când ne aflăm într-o anumită situație. Astfel, când apar, provoacă niște tendințe de acțiune specifice: când suntem furioși, vrem să luptăm. 

Să luăm un exemplu: Dacă suntem la munte la un picnic și apare dintr-o dată un pericol, de exemple un șarpe, ce simțim? Ce gânduri ne trec prin minte? Și mai ales ce suntem predispuși să facem? Cel mai probabil ne activăm, un gând automat de pericol iminent ne trece prin minte și avem tendința să resimțim frică, caz în care fugim de pericol, sau furie, cazul în care luptăm cu pericolul și încercăm să omorâm șarpele.

De ce se întâmplă acest lucru? Fiindcă pe parcursul evoluției noastre, strămoșii noștri care au utilizat aceste două strategii, au avut cea mai mare rată de supraviețuire. Strămoșii care au folosit alte strategii, nu au supraviețuit cu o rată la fel de mare și astfel acele strategii nu au fost transmise următoarei generații. 

De ce reacționăm însă cu furie și în situațiile în care viața noastră nu este în pericol? O ceartă este foarte neplăcută și poate duce la despărțire, dar nu ne amenință însăși viața. Este important să înțelegem mai întâi cum acționează furia pentru a ne putea da seama care este cea mai bună cale pentru a o reduce.

Ca specie, mediul nostru s-a transformat radical - nu ne vânăm mâncarea ci muncim în birouri sau în alte locuri urbanizate pentru a câștiga bani ca să ne cumpărăm mâncarea din supermarketuri. Când avem un conflict cu o persoană din grupul nostru social, singura soluție de a ieși în viață din acel conflict nu mai este anihilarea competiției, ci putem rezolva neînțelegerile prin comunicare. Deși zilele noastre în savană, din fericire, s-au terminat, fiindcă schimbarea a fost rapidă din punct de vedere evoluționist, creierul nostru încă nu s-a adaptat complet la realitatea noastră actuală. El tinde să reacționeze cu aceleași mecanisme foarte eficiente pentru pericolele din savană (de exemplu atacul unui leu) și la pericolele din ziua de azi (deadline-ul pentru un proiect important), deși acestea diferă în mod evident. El percepe un conflict cu șeful  ca pe atacul unui leu. Are același program de reacție. Astfel, noi percepem pericole și acolo unde nu există neapărat sau unde nu sunt atât de grave, încât să ne amenințe viața.

Problema nu este resimțirea furiei, ci faptul că se activează în mod inadecvat.

Cum ajungem să simțim furie ca indivizi?

Din ce cauză este furia atât de intensă și de persistentă la unele persoane? Din ce motiv se activează în situații pe care majoritatea poate nici nu le sesizează?

Persoanele care trăiesc frecvent stări de furie intensă când intră în contact cu anumite situații sau informații, precum o situație nedreaptă sau una care este contrară dorințelor lor, au o atenție mărită față de amenințare. Aceste situații sunt sensibile pentru ei. Poate în trecut au suferit într-o astfel de situație, așa că acum o monitorizează mai atenți. Astfel îi acordă mai multă atenție situației decât ar face o altă persoană. Interpretarea amenințării trece dincolo de realitatea obiectivă și astfel poate fi distorsionată. De exemplu, dacă vânzătorul face o greșeală și îți dă mai puțin rest, poți foarte rapid să te gândești că a făcut-o intenționat ”A încercat să mă fraierească!”, deși putea să fie o simplă greșeală. Această interpretare intră în conflict cu atitudinile noastre implicite cum ar fi ”Oamenii trebuie să fie corecți” din care reiese că ”Cei care nu sunt corecți, sunt niște șarlatani care trebuie pedepsiți.” Astfel, se declanșează emoția de furie și comportamental vrem să pedepsim persoana, așa că începem să urlăm la ea sau ne înghițim furia, încercând să o suprimăm. Deseori însă, rămânem fixați și reluăm procesul repetitiv. Ne spunem în continuu ”Nu e corect! A vrut să mă fraierească” și astfel menținem și amplificăm furia.

3. Când devine furia o problemă?

Cu toții resimțim furie ocazional. Am simțit-o în trecut, ne identificăm cu unele manifestări și cel mai probabil o vom simți și în viitor. Furia poate deveni o problemă atunci când:

- Consecințele negative sunt mai mari decât cele pozitive. Ai putea spune că atunci când ai te-ai enervat pe copii tăi și ai urlat la ei, aceștia și-au făcut temele, așa că a avut consecințe pozitive, ți-ai atins scopul. Atunci când mă refer la consecințe, mă refer la consecințe pe termen lung. Într-adevăr, pe termen scurt, și-au făcut temele, dar relația voastră nu a suferit? Nu exista o altă cale de rezolvare al acestei probleme fără ca relația să sufere? A fost intensitatea furiei și comportamentul rezultant pe măsura evenimentului? Din păcate, de multe ori persoanele încep să își dea seama că au o problemă cu furia doar după ce câteva relații s-au destrămat din această cauză. Similar, unele consecințe devin evidente când poate este prea târziu. Episoadele dese și prelungite de furie sunt cele care afectează sănătatea aparatului cardiovascular.

- Devine reacția standard la aproape orice tip de situație, indiferent de gravitatea acesteia

- Perioada de activare este prelungită. Atunci când furia persistă și persoana nu reușește să revină la un nivel de activare obișnuit (vezi tendința de ruminare discutată anterior)

- Duce la agresivitate, violență sau probleme legale

Furia devine o problemă atunci când este foarte intensă, apare frecvent, durează mult sau duce la agresivitate.

4. Consecințele furiei excesive

Relații interpersonale conflictuale

Atunci când furia devine emoția principală cu care reacționăm la orice inconveniență sau situație negativă, sau dacă aceasta este excesivă, relațiile cu partenerul/partenera de viață, copii, familia sau prietenii pot suferi. Din păcate, relațiile care de obicei suferă din această cauză, sunt cele mai importante. Adesea, furia nu este orientată către persoane străine, ci din contră, către acelea la care ținem cel mai mult. După un timp, se poate întâmpla ca cealaltă persoană să aleagă să nu mai împărtășească lucruri importante cu persoana furioasă, de teamă că se va înfuria. Relațiile pline de secrete sau în care persoanele umblă ca pe ”coji de ou”, cu siguranță nu reprezintă relații stabile sau cu un grad ridicat de satisfacție. Orice poate duce la o altă ”explozie” de furie. Deseori, persoanele apropiate indică faptul că furia este excesivă și aleg să termine relații din această cauză sau dau ultimatumuri.

Probleme de sănătate

Bolile cardiovasculare au fost asociate cu furia într-o multitudine de studii. Ele au demonstrat că persoanele care trăiesc des stări de furie, au un risc crescut de a suferi de boli cardiovasculare mai târziu în viață.

Afectarea calității vieții

Nu este plăcut să-ți petreci majoritatea timpului furios. Ca și în cazul altor stări emoționale negative persistente, furia afectează satisfacția în viață a persoanelor. Deseori ea este însoțită de vinovăție, regrete, stări deprimare, de sentimentul lipsei de control, de singurătate și de nemulțumire față de cum își trăiesc viața. Activarea prelungită poate interfera cu calitatea somnului, poate produce dureri musculare, migrene sau alte stări fizice neplăcute.

Este foarte ușor să ajungem la concluzia că furia ne ajută să rezolvăm problemele mai repede sau mai bine. Ne putem gândi că dacă nu ne înfuriam sau dacă nu ne certam cu persoana respectivă, nu reușeam sa obținem ce ne doream. De regulă însă, aceasta este o concluzie distorsionată.  Un nivel scăzut de furie ne poate ajuta în acest sens, dar este important să facem diferența la nivel de intensitate, dar și măsura în care ne ajută să ne îndeplinim scopurile. Când suntem furioși, abilitatea noastră de a vedea mai multe căi de soluționare a problemei, de a vedea opțiuni și efecte pe termen scurt și lung, de a lua o decizie sau de a acționa într-o manieră pe care nu o vom regreta este redusă.  Deseori, furia ne ajută să agravăm situația în care ne aflăm, cum ar fi o ceartă cu o persoană, decât ne ajută să rezolvăm problema. Furia sau violența nu ne aduc lucrurile pe care ni le-am dorit în primul rând. Nemulțumirea, o variantă funcțională a furiei, în schimb, ne ajută să sesizăm problema, dar ne lasă spațiul mental și emoțional ca să încercăm să găsim o soluție cât mai bună la o problemă. În cazul certurilor, de exemplu o conversație serioasă ajută mai mult decât o ceartă intensă plină de acuze. 

5. Tratamentul furiei excesive

Mai sus am văzut din ce motiv am ajuns ca specie să simțim furie. Luând acestă perspectivă în considerare,  putem afla cum se poate reduce furia atunci când este activată inadecvat.  În contextul evoluției, când se produce o schimbare în mediu, toate strategiile anterioare nu sunt șterse, ci de obicei se dezvoltă o strategie adițională care calibrează strategiile inițiale. Le adaptează mai bine la mediu. Astfel, reacțiile noastre instinctive la pericol nu au fost eliminate când mediul nostru s-a schimbat și am devenit mai civilizați, ci ne-am dezvoltat rațiunea pentru a putea analiza și răspunde mai adecvat la probleme mult mai complexe și nuanțate care au apărut o dată cu societatea modernă. 

Prin urmare, chiar dacă instinctiv, creierul nostru sesizează orice pericol ca fiind major și reacționează cu emoții intense, noi, ca oameni, deținem și un set de unelte ale gândirii prin care putem evalua dacă într-adevăr acel pericol este real și ne putem ajusta reacția și modul de soluționare în funcție de aceasta. Astfel, putem face diferența dintre un pericol real, de exemplu suntem atacați de un animal sălbatic și un "atac" mult mai ușor, cum ar fi faptul că suntem acuzați de o faptă pe care nu am comis-o.

Într-o situație care reprezintă o amenințare reală, avem nevoie de modificările corporale, comportamentale și cognitive care sunt acompaniate de furie pentru a putea reacționa cât mai repede și mai eficient. Astfel de pericole ne pot schimba viața în câteva fracțiuni de secundă. În al doilea caz însă, un nivel moderat de nemulțumire este de ajuns ca să ne motiveze să rezolvăm problema. Nu avem nevoie de plusul de adrenalină ca să putem fugi sau ataca în orice moment. Din contră, o activare intensă, de exemplu o furie puternică ne poate împiedica să rezolvăm problema printr-o discuție calmă dar serioasă.

Cu scopul de a reduce activarea inadecvată a furiei, intervenția psihologică este concepută astfel:

Fiindcă furia este un fenomen complex care se manifestă la multiple niveluri, după cum am văzut mai sus, tratamentul pentru reducerea furiei este concepută similar pentru a acționa pe toate aceste niveluri. Similar procesului medical de a face analize înainte de a primi tratament, mai întâi se evaluează caracteristicile furiei: în ce situații se declanșează, intensitatea ei, frecvența cu care apare precum și alte dimensiuni relevante.

Pe urmă, intervenția se concentrează pe următoarele dimensiuni:

Furia este o emoție pe care am resimțit-o cu toții la un moment dat, fie în trafic, fie când stăteam la o coadă lungă de la casa de marcat sau într-o situație în care am simțit că s-a comis o nedreptate. Din punct de vedere evoluționist are foarte mult sens să avem această reacție emoțională în repertoriul nostru. Este foarte important să o înțelegem înainte de a acționa împotriva ei. Să-i înțelegem funcția și motivul pentru care apare, fiindcă doar astfel ne putem accepta cu mai multă compasiune latura noastră umană și reacțiile noastre emoționale puternice. Scopul nu este să ne blamăm că suntem furioși și să încercăm din răsputeri să eliminăm complet această emoție. Scopul este de a diferenția când furia se activează inadecvat și de a transforma această emoție într-una de nemulțumire care ne ajută. Această schimbare implică mult efort, ca orice scop care merită, dar este calea cea mai bună pentru a crește satisfacția în viață, de a nu dăuna relațiilor cele mai prețioase pe care le avem și de a trăi o viață mai sănătoasă.

Vă invit să citiți un articol interesant din The New York Times despre o decizie legată de furie.